
Se zice ca ajungi la un momendat in viata , cand incepi sa reflectezi la ce-ai facut...sa-ti aduci aminte.Ma asteptam ca acest moment sa apara undeva la varsta a 3-a. Probabil ca inconstientul ma atentioneaza ca stau prost cu memoria si ca pe la 50 de ani abia daca o sa-mi aduc aminte ce am facut la 40 . Probabil la fiecare trecere importanta in viata,apare un moment de acest gen,cand reflectezi asupra a tot ceea ce ai facut.Mi s-a intamplat in liceu ("aahh...ce frumos era in generala! " ), mi s-a intamplat in facultate ("cine dracu m-a pus sa plec de acasa...n-aveam nici o treaba?!") si mi se intampla acum. Am 23 de ani , zic eu , am terminat si cu adolescenta , ma consider(a) adult ! Stau si ma gandesc la toti pe care i-am cunoscut , mai mult sau mai putin , la cei cu care am copilarit , la cum m-au schimbat ei , la cum i-am schimbat eu sau altii . Ma gandesc la cum ii stiam odata si ii vad acum cat sunt de diferiti.Ma gandesc cum cativa ani pot schimba un caracter , cum pot rupe prietenii puternice ( frati de cruce :)) ) , cum pot da nastere unora noi . Nu-mi vine sa cred ca in cativa ani poti sa nu mai stii nimic de unele persoane despre care inainte stiai totul . Nu pot sa uit copilaria , nu pot sa uit cu cine am crescut , cu cine mergeam la furat ( de fructe ...de flori :)) ) , cu cine mergeam la baie , cu cine ma bateam dimineata si ma impacam seara :) . Nu pot sa uit de vremea cand stateam la coltu strazii , cu cine umblam , cu cine beam , cu cine fumam si cu cine ne bateam :)) . Casele noastre erau rand pe rand cluburi sau discoteci , unde ne imbatam ca porcii si fumam pana nu ne mai vedeam om cu persoana.
Cand ne certam sau juram ca o sa fim prieteni pe veci , tata zambea si imi zicea ca o sa inteleg cand o sa fiu mare . In sfarsit am inteles . Am invatat ceva . Am invatat sa daruiesc si sa primesc dragostea neconditionat.Cum sa accept oamenii asa cum sunt si am invatat ca cel mai mare dar ... dar cel mai tragic lucru in viata este talentul irosit . Calea pe care apuci , iti poate schimba viata . Poti sa intrebi pe oricine...iti vor spune ca e doar o alta poveste ...Unii au ramas la fel , iar pe altii
... nu ii mai recunosti . Pentru ei , am un mesaj , nu uitati de unde ati plecat , ceilalti nu uita si chiar daca nu vreti o sa va aduca si voua aminte !
Ar fi bine daca fiecare si-ar aduce aminte de unde a plecat, macar din cand in cand... Poate ca lumea asta ar fi putin altfel... putin mai buna.
RăspundețiȘtergere