Apel la neUITARE – Memoriu la adresa fostului … NEveteran ?

Muncim ca sa traim ? Sau traim ca sa muncim ? Cum vrem sa trecem prin viata ? Oare peste ani si ani , zeci si sute de ani , va stii cineva ca am existat ? Se vor intreba oamenii cine am fost , ce am facut , daca pe acolo am pasit ? Si daca am pasit , cat am pasit de tare ? De ce sa fim simpli cand putem sa fim extraordinari ? De ce sa te crezi extraordinar , cand toata viata ta ai fost simplu si niciodata macar nu ai incercat sa faci ceva pentru a schimba asta ? Cine iti da acest drept ? Si mai mult , cine iti da tie om simplu , dreptul , de a judeca un posibil om extraordinar ? Cineva zicea odata ca trebuie sa TRAIM in PREZENT , sa NE GANDIM in permanenta la VIITOR , iar din trecut DOAR SA INVATAM ! Greseala unora e ca traiesc in prezent , fara sa se gandeasca catusi de putin la viitor si fara sa ia seama la greselile din trecut . Altii , pe de alta parte , traiesc doar cu gandul la un posibil viitor , pe care ei si-l imagineaza - doresc mai degraba - pentru ei . Insa cei mai de plans , sunt aceia care nu contenesc sa traiasca in TRECUT . Nu se gandesc la prezent si in nici un caz la viitor . Toata aceasta dezbatere interioara a pornit de la cazuri particulare , si anume , colegii mei de munca .

Imi place locul meu de munca . Imi place ceea ce fac . Ma deranjeaza multe lucruri , dar am invatat sa traiesc cu ele . Insa unele din ele sunt pur si simplu obositoare . Hmm…imi aduc aminte prima zi de munca . Unul din colegi era un tip asa mai la 50 de ani , un barbat mic de statura , dar un barbat bine . Statea drept si se plimba cu mainile la spate . Se citea pe fata lui o asa dorita doza de superioritate si totodata expresia denota ca nu prezinta incredere . Era ceea ce imi place sa numesc o persoana sireata . Primul lucru care m-a intrebat ( fara sa-mi stie prenumele , sau alte detalii zic eu importante despre mine ) , a fost : “Bai baiatule , tu ai facut armata ? Bai baiatule , tu ai tinut o arma in mana ? “ . Si a venit si raspunsul meu …. “NU ! “ . Au urmat pufaieli si repufaieli si pasi mai rapizi si maini la spate si mers in cerc , de parca ii eram amanta si ii spusesem ca am ramas gravida . Defectul meu este ca uneori am prea mult bun simt ( defapt incep sac red ca Maurice Coyaud avea dreptate cand zicea ca tupeul este defectul oamenilor mici , iar timiditatea defectul oamenilor mari ) , sau poate este o calitate , urmeaza sa aflu in timp . Asta m-a facut sa ma opresc si sa nu spun primul lucru care mi-a venit in minte . M-am invatat ca intr-un astfel de cadru , e mai bine sa mesteci de doua ori si sa inghiti odata , ca altfel risti sa te inneci . Un coleg de acolo incerca sa imi susoteasca : “ A fost comandat de unitate ! “ . Pff….iti dai seama . A FOST comandat de unitate . A FOST ! E la trecut , gata . Nu vreau sa impun cum ca astfel de oameni nu ar fii importanti intr-o firma . Isi au si ei rolul lor . Au o bogata experienta de viata ( unii din ei , iar altii chiar daca o au , le lipseste cu desavarsire logica , pentru a putea face ceva concret cu acea experienta ) , care in unele situatii se dovedeste necesara sau chiar vitala . Am eu ceva cu fostele cadre , acesti rezervisti necontribuabili care toaca banii populatiei . Nu inteleg de ce atunci cand trebuie sa se prezinte , nu-si pot spune in mod normal numele . De ce trebuie sa apostrofeze cu gradul pe care il aveau odata ? Maior Cutarescu , Colonel Bulanescu … etc . Eu cand fac cunostiinta trebuie sa zic “ Buna … Analist Programator Cutare ? “ Cum ar fii daca toata lumea s-ar prezenta cu calificarea profesionala ? Dar despre noi , cei policalificati , ce putem spune ? Inseamna ca jumatate de ora dureaza prezentarile , iar discutia in sine , 10 minute . Sunt nationalist , sunt patriot , apreciez si respect armata tarii . Apreciez soldatul care isi risca viata peste granite pentru onoarea patriei . Imi apreciez bunicii , ambii simpli soldati , care au luptat in cel de-al doilea razboi mondial . Apreciez pompierul care risca in orice moment al unei interventii . Dar de ce sa fiu obligat sa respect un om , fara pic de onoare , care face pur si simplu de ras gradul care il are ? Un grad obtinut prin fel si fel de metode , un grad care nu a implicat la nici un moment dat un catusi de mic grad de risc ? Unde au fost aceste cadre la revolutie ? De ce au tras ei in oameni ? De ce nu au avut curajul sa fie de partea poporului de la bun inceput , ci doar atunci cand au vazut ca aparau o cauza pierduta ? “Forta . Profesionalism . Curaj . Respect . Onoare . Devotament “ Cateva din cuvintele pe care le gasim pe site-ul MAPN .

Unde e respectul , onoarea , devotamentul la acesti fruntasi-codasi alcoolici si cazuti in dizgratie ai neamului ? Acesti omuleti patetici , ajunsi la o varsta la care au realizat ca … nu au realizat nimic . Ca au trecut prrin viata , ca gasca prin apa . Fete buhaite , vesnic nemultumite , vesnic mirosind a bautura ieftina , care totdeauna au obiectiuni de facut , care intotdeauna gresesc , dar niciodata nu recunosc , care ne privesc pe toti ceilalti cu atata superioritate , dar nu accepta ca sunt atat de infimi . Ei cei care traiesc intr-o era comunista demult apusa , intr-un regim totalitar care nu mai exista si care nu pot accepta ideea ca traiesc un timp in care ei dau ordine si nimeni nu le executa .

Am observat ca ii deranjeaza fericirea . Ii deranjeaza tineri care sunt vesnic activi , fericiti , care fac din fiecare zi de munca inca o zi pe care au trait-o la maxim si au simtit-o din plin . Incearca din toate rasputerile sa iti dea starea aceea a lor . Ii doare ca nu reusesc . Ii simti doar privindu-i ca ar fii in stare sa se certe cu toata lumea , doar pentru ca nu au reusit sa faca pe cineva la fel de nemultumit ca si ei . Au fost invatati sa nu munceasca niciodata . Toata viata au dat ordine , au furat , au baut si au mancat si mai grav , e ca au fost si bine platiti pentru asta . Acum , traind in continuare in aceleasi vremuri , ar vrea acelasi lucru . Sa munceasca putin spre deloc si sa castige mult . Preferabil mai mult decat “nenorocitii aceia care nu au armata “ , “soldatii firmei “ . Ramasesem la atuurile fostelor noastre cadre . Asa…. Unde e tovarase profesionalismul si curajul ? Unde e profesionalismul tau , atunci cand pe langa faptul ca esti nemultumit de locul unde muncesti , insisti sa il impartasesti si cu clientii ? Unde e tovarase curajul tau , in momentul in care , nu ai bunul simt sa iti prezinti nemultumirile in mod direct superiorului ? Nu am armata , am invatat despre curaj onoare si integritate in unul din cei sapte ani de acasa . Am invatat ca daca am o nemultumire , aceasta trebuie prezentata , pentru ca altfel nimeni nu o poate rezolva . Trebuie sustinuta si explicata . O nemultumire nu se spune unui coleg sau unui client , care nu are nici puterea si nici macar interesul sa o rezolve . Tu ar trebui sa stii mai bine tovarase coleg . Vorba aia … “Pe tine te doare in dansa . Tu ai schimbat o gramada de directori . Tu esti mai vechi in firma decat oricare din ei . Tu esti fost cadru dom’le “ . Deosebirea dintre noi tovarase e ca tu te recomanzi ca fiind ( fost) cineva , sau ai venit recomandat , iar eu am caracter si integritate . Recomadarea ta este trecatoare , iar caracterul meu este permanent . Recomandarea ta evoca inzestrari trecute ( ti-am zis ca traiesti in trecut ) , caracterul meu imi construieste viitorul . Cum ai curajul si lipsa de bun simt sa te prezinti ca un ofiter , comandat , conducator sau cum vrei sa iti spui ? Unde te asezi pe o scara de la 1 la 10 langa Antonescu , Averescu sau Prezan ? Cum vei raspunde in fata lui Dumnezeu cand ai curajul sa te numesti conducator ?

Pana sa lucrez aici , eu vedeam intr-un militar integritate , curaj , dar mai ales caracter . Nu inteleg de ce oameni trecuti prin viata ,ajunsi la o anumita varsta si laudandu-se cu atat de multe realizari , nu pot exprima o simpla nemultumire. De ce trebuie sa o faca intr-un mod asa grosolan ? De ce trebuie sa o faca la gramada ? De ce ajung uneori , ca pe langa nemultumirile lor , sa exprime laolalta si alte nemultumiri , care poate nici nu le au . Cand ai aceeasi parere cu majoritate , trebuie sa te mai gandesti odata , ceva nu e bine . Tovarase , tu nu ai curaj . Cand ai de spus ceva despre un om … vorbesti cu el … sau despre el ? Asta e diferenta dintre noi …pana cand mieii devin lei , iar leii devin prada .

Tovarase , tu esti ca barcagiul . Tragi la vasle , dar stai cu spatele la viitor .

“Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont.” (Konrad Adenauer)