A fii sau a nu fii ... rau

Pe zi ce trece ... devin mai rau . Interactionez zilnic cu diverse persoane . Sunt constient ca acestia ma schimba , problema e ca ma schimba in rau . Cine ma cunoaste , cu siguranta poate spune ca sunt (am fost ) o persoana calma , calculata , non-agresiva si cu capul pe umeri . Oamenii insa m-au schimbat mult, anii care au trecut m-au schimbat si mai mult . Ma uit in oglinda si nu ma pot recunoaste , parintii ma vad rar si imi spun ca nu ma pot recunoaste ... cine nu m-a vazut de mult ... cu siguranta nu m-ar recunoaste . Am devenit rau , am devenit necalculat , iute la manie si agresiv . Imi pare rau de mine . Ma cuprind cateodata momente de melancolie si ma doare sa vad ca nu mai am aproape nimic bun in mine . Eu...eu cel care odata nu as fii putut face rau nimanui , sunt atat de aprig la manie acum , sunt atat de pornit impotriva...nu stiu cui , furios si pregatit pentru o eventuala incaierare . Ma intreb care or fii cauzele . Una din ele o stiu sigur . Meseria...meseria ma obliga sa fiu totdeauna cu ochii in patru . Sa vad in oricare persoana un infractor , un om rau care vrea sa faca rau . Sunt vesnic in stare de alerta , ochii imi merg in toate directiile , observ orice detaliu ... si asta ma sperie . Psihologul imi spune ca la testul de paranoia sunt in parametrii corespunzatori . Am verificat si eu rezultatele . Conform normelor serviciului , parametrii pentru paranoia sunt ideali . Dar...dar pentru viata mea de zi cu zi ? Daca maine imi schimb jobul ? Bine , o sa zic ca asta e un defect al meseriei . Pentru orice invat , exista un dezvat . O alta cauza ? Sa fie suplimentele care le folosesc la sala ? Sa fie dozele ridicate de testosteron nefolosite in ciclu piramidal si folosite prea des ? Ma indoiesc . Folosesc in doze prea mici . Atunci ce sa fie ? Sa fie faptul ca intalnesc doar oameni rai ? Oameni rai , suparati si nervosi , care imi transmit starea lor de nervozitate , de suparare ... de stres ? De ce nu intalnesc si oameni buni ? Ma evita ? Ii evit ? Nu lucreaza in domeniul meu ... sau pur si simplu ei nu mai exista ? Am incercat treaba asta cu zambetul . Un zambet nu te costa prea mult . De durut nu ma durea . Asa ca am inceput sa zambesc . Cand intram undeva si incepeam sa fac conversatie...zambeam . Zambeam si toata lumea era posomorata. Mi-am bagat pula mai pe romaneste si nu am mai zambit . Daca voi nu imi zambiti eu de ce mortii vostri sa va zambesc ? Ma uit si eu urat . La urma urmei , locul meu de munca cere oameni cu fete de puscariasi , nu actori de telenovele . Asta pana in momentul in care o clienta mi-a spus : "Asa va uitati dumneavoastra , sau face parte din fisa postului ? " . Am zis ca plesneste ficatul in mine .... ca o bat . Concluzia ? Pentru prima oara .... nu pot trage o concluzie . Ma uit la poze . Nu mai zambesc nici macar in poze . Nu imi aduc aminte ultima oara cand am zambit cuiva . Ce e bine ? Mi-am pastrat doza mea de nebunie . Din pacate , aceasta imi provoaca starile acelea de ras imbecil , cand nu ma pot opri . Tipic mie ... Mai dureros e cand ma opresc fortat . Si nu pentru ca as vrea si dureros nu e pentru mine . Cine are urechi sa auda...sa auda :) Cine are ochi sa citeasca ... sa citeasca si sa inteleaga :D