Apreciaza , fii apreciat , multumeste , multumeste cand ti se multumeste !

Nici Lenin nu putea sa o zica mai bine ! Multumeste , multumeste , multumeste ! Cineva mi-a reprosat astazi ca sunt nerecunoscator . Ca nu apreciez ceea ce am , ceea ce am primit , sau mai bine zis , nu am lasat niciodata sa se inteleaga ca as aprecia . La inceput am explodat , iar apoi , cu parerea de rau , am realizat ca e adevarat . Nu stiu daca e doar la mine (cu toate ca tind sa cred ca fenomenul se manifesta la nivel mondial ) , dar oamenii au uitat sa spuna multumesc . Folosim atat de des YM-ul , mailurile , incat comunicarea verbala de baza , s-a pierdut . Incheiem un mail cu traditionalul "Va multumesc " , dar oare , el mai inseamna ceva ? Oare simtim ceea ce scriem sau utilizam aceasta expresie doar din instinct in orice context ? Si daca in scris in oarecare masura o mai folosim , in stresul si graba cotidiene , mai facem uz de aceasta expresie ? Cand a fost ultima oara cand ai spus multumesc la primirea unei cani de cafea ? Dar acel multumesc , acel multumesc , cand privesti omul fix in ochi si ii arati ca apreciezi , chiar apreciezi gestul ? Cand ai multumit ultima oara cuiva din suflet pentru un mic serviciu ? Cand i-ai amintit unei persoane de langa tine , cat esti de fericit/a ca e acolo , ca te ajuta oricand nu apuci sa iti spui bine doleantele ? Cred ca si tu stii raspunsul ca si mine . Adica mai bine zis , nu il stii ... pentru ca nu iti mai aduci aminte aceasta data ?
E vorba aceea veche ... mai rarut ca-i mai dragut . Cine'a zis'o ... a rumegat probabil mult pe ea . In orice relatie (fie ea intre colegi , iubiti , de serviciu ) se instaleaza la un momentdat monotonia . Stim ca acel cineva e acolo langa noi , suntem obisnuiti sa-i cerem anumite faoruri . Cu timpul insa , aceste favoruri fiind dese , sunt luate drept obligatii . In momentul cand cerem acel lucru de nenumarate ori , avem impresia ca acel cineva care ne ajuta cu respectivul serviciu , e pus acolo exact pentru aia. Nu mai spunem MULTUMESC , nu ii aratam apreciere , nu-i dam nici macar o bataie de palma pe umar .
Suntem atat de stresati de Tehnici de manipulare , de limbaje nonverbale , de mimica , de programare neuro-lingvistica (mai mult neuro decat lingvistica) , incat uitam bunele maniere . Uitam sa multumim , si mai ales sa ii multumim pe cei din jurul nostru . Asta pana cand ei , uita incet... incet sa ne mai ajute .
Toata lumea stie ca barbatii vorbesc mai putin , ca nu isi exprima sentimentele in mod deschis (daca am face-o am fii considerati gay - defapt noi singur ne-am considera gay ... idei preconcepute) . Traim cu impresia ca tot ceea ce simtit si vrem sa exprimam , se poate vedea usor , de parca am avea o pancarda pe cap cu toate aceste informatii . Cu toate ca uneorichiar suntem usor de citit , cu toate ca cel de langa noi stie ca e apreciat , iubit , dorit , poate din cand in cand ... vrea sa o simta ... sa o auda . Asta e ce am uitat toti . Ar trebui sa inlocuim cartile de psihologie cu CODUL BUNELOR MANIERE !